General

General (6)

Sâmbătă, 09 Decembrie 2017 11:53

PROGRAM SPECTACOLE

Scris de

 


Sâmbătă, 27 ianuarie, ora 18.00

PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE

de John Osborne



Distribuţia:

Jimmy - Ioan Creţescu
Cliff - Sorin Ciofu
Alison, soţia lui Jimmy - Alexandra Vicol
Helena, prietena lui Alison - Cristina Ciofu
Colonelul Redfern, tatăl
lui Alison - Marius Rogojinschi

Regia artistică: Antonella Cornici
Scenografia şi costume: Mihai Pastramagiu
Ilustraţia muzicală: Bobo Burlăcianu
Coregrafia: Victoria Bucun
Light design: Lucian Moga
Asistent regie: Marius Rogojinschi

"Fiecare generaţie îşi are "furioşii" ei!"

"Sper ca acest spectacol să producă o răvăşire în sufletele spectatorilor, o întoarcere în timp a fiecăruia.
Este un spectacol pentru tineri, dar şi pentru celelalte generaţii. Am păstrat patina timpului în care a fost scrisă piesa. Este atmosfera anilor '68 - '70. Vor fi, cred, şi spectatori care îşi vor aminti cu melancolie de anii '70.
Dar cel mai bine se vor regăsi în acest spectacol tinerii. Actorii sunt - şi ei - tineri şi ceea ce se petrece pe scenă - cu referire la timpurile de atunci, este, în bună măsură, valabil şi acum.Furia tinerilor din anii '68, '70 se regăseşte şi acum, doar că în alt fel.Sigur, secolul nostru a adus şi o altă tehnică, o altă viziune asupra vieţii. Sentimentele, însă, sunt aceleaşi. Vorbim despre sufletul nostru, despre dragoste, despre speranţă, despre neputinţa noastră de a ajunge acolo unde credem că ne este locul. Este vorba - în piesă - despre relaţii umane. De ce m-aş duce eu, ca spectator, la o piesă de teatru cu un asemenea titlu - "Priveşte înapoi cu mânie"? De ce "cu mânie"? Cât "de înapoi" să privesc? Şi de ce "înapoi"? Şi-ar mai fi vorba despre încă ceva. Autorul textului, Osborne, a produs o adevărată revoluţie în teatrul englez din acei ani. De la acest dramaturg şi de la această piesă, teatrul englez a pornit pe o altă cale! Aşadar, invit publicul să privescă înapoi "cu mânie"! Invit publicul să asculte sau să reasculte acea muzică bună din anii '68 - '70!
Iar peste toate, atrag atenţia asupra unui fapt: fiecare generaţie îşi are "furioşii" ei! În decorurile şi pe fondul muzical din acei ani, vom vedea cum se comportă "furioşii" de acum, tinerii acestor zile!
Spectacolul are multă imagine. Vom vibra cu toţii pentru că vom vedea o realitate pregnantă! Se află la mijloc o poveste coerentă, cu un început, un punct culminant şi un final. Totul susţine un mesaj! Publicul vine la teatru pentru a afla şi a înţelege ceva! Scărpinatul cu mâna stângă în urechea dreaptă nu mi se pare a fi o treabă tocmai potrivită pentru teatru. Publicul vine la teatru pentru a se destinde, pentru a-şi aminti, pentru a avea o seară fascinantă, fie că va râde sau va plânge."

Antonella Cornici

"Ce perfectă e nedreptatea! Flămânzeşte cine nu trebuie, e iubit cine nu trebuie, moare cine nu trebuie. Cele mai mari și mai puternice făpturi de pe lume sunt, în același timp, și cele mai singuratice..."
JOHN OSBORNE

Durata spectacolului: o oră șI 40 minute ( fără pauză)

 

 

 

 


Biletele se găsesc la Casa Tineretului din B-dul Mihai Eminescu nr. 48,
tel 0231 513948 sau 0231 512184 (program: 10.00 – 12.00 și 16.00 - 18.00, de marți până duminică inclusiv)
Pret bilet - 20 lei; elevi, studenți, grupuri organizate- 10 lei


 

Duminică, 28 ianuarie, ora 18.00

TU EȘTI DUMNEZEUL MEU

după Albert Ramsdell Gurney Jr. "Silvia"

 

Regia artistică: Ludmila Skripka
Scenografia: Natalie Tarasenko
Coregrafia: Victoria Bucun
Asistent regie: Gheorghe Frunză

Distribuție:
Silvia - Gina Pătrașcu - Zamfirache
Greg - Bogdan Muncaciu
Kate - Silvia Răileanu
Tom - Gheorghe Frunză
Phillis - Irina Mititelu
Leslie - Gheorghe Frunză
Roki - Răzvan Amitroaei

Dragostea adevărată nu poate fi știrbită de nici o altă dragoste!
O comedie romantică despre bărbați, femei și câini. „Tu ești Dumnezeul meu” – ea îi spune lui. „Tu ești Dumnezeul meu” – așa și numai așa îl percepe ea pe el. 
El, Greg, nu e celibatar, nu e liber – e căsătorit. Împreună cu soția, Kate, dețin un minunat apartament, unde fiecare își are propriul teritoriu. Acasă pot comunica și fără a se vedea reciproc.

Soția lui, ca de altfel toate soțiile, nu are de gând să-și împartă soțul cu altcineva. Greg, parcă n-ar înțelege acest lucru.Nu are o atitudine serioasă nici față de ce se întâmplă cu el,nici cu toate cele din jur.

El e prezent în pasiunea , în patima, în dragostea lui. Pentru cine, credeți? Pentru o cățelușă!
Pe ea o cheamă Silvia. E blândă, dar un pic vulgară, drăguță, dar prost educată, după standardele câinești ar trebui să fie frumoasă, dar e maidaneză și neîngrijită.

De-ar fi om, i s-ar spune că e banală sau, și mai rău, o fată de stradă – reprezentanta acelei părți din societate, care nu apucă stele de pe cer, că trăiește, dacă nu într-o prăpastie, atunci la marginea acesteia. 
Dar ea nu e om, ea – e câine. Și acest lucru schimbă multe, dacă nu chiar totul. Pe ea poți, fără teamă de consecințe, s-o iubești, s-o aduci acasă, să-i faci cunoștință cu soția, sperând la înțelegere și solidaritate.
Greg se regăsește alături de ea. Iar ea, Silvia, începe sincer să-l perceapă drept Dumnezeul ei.

El chiar este Dumnezeu – adică doar Dumnezeul ei – personal, dat doar ei de undeva de sus. 
Și această percepție nu o deranjează pe ea, cățelușa, să se îndrăgostească întâmplător de simpaticul cățel Rocky.

Ei, cățelușei, i se va permite chiar să cunoască plăcerile trupești – ca apoi să fie lipsită pentru totdeauna de posibilitatea de a mai simți ceva similar, la fel ca și nașterea unor copii, I am sorry – căței.
Soția Dumnezeului ei, Kate, aproape că o urăște și va pune piciorul în prag.

Și Dumnezeu o va alege pe nevastă-sa. Va alege din cele două obiecte ale iubirii sale omul.
„Tu ești Dumnezeul meu!” – va spune ea. Uite-așa să iubești oamenii – barem pe cei apropiați. Să iubești așa, ca această dragoste să nu poată fi știrbită de nicio altă dragoste, ca, de exemplu, dragostea pentru animale.
Pe ea o cheamă – Silvia. El – e Dumnezeul ei!

 

 


Biletele se găsesc la Casa Tineretului din B-dul Mihai Eminescu nr. 48,
tel 0231 513948 sau 0231 512184 (program: 10.00 – 12.00 și 16.00 - 18.00, de marți până duminică inclusiv)
Pret bilet - 20 lei; elevi, studenți, grupuri organizate- 10 lei


 

Marți, 30 ianuarie 2018, ora 19.00
la Casa Tineretului Botosani

CREDITUL
de Jordi Galceran

 Regia: MIHAI CONSTANTIN
Distribuția: RAZVAN VASILESCU, SERBAN PAVLU

 

Un spectacol pe care trebuie să-l vedeti! O comedie savuroasă în care, timp de o ora și douazeci de minute raportul de putere dintre cele două personaje se schimbă constant ,oferind publicului o porție de umor autentic.
Un fapt neadevarat devine adevarat prin consecințele sale. “Creditul” oferă publicului surpriza întâlnirii cu doi actori de marcă ai teatrului nostru, Răzvan Vasilescu și Șerban Pavlu, în regia colegului actor, Mihai Constantin. Au ales textul lui Jordi Galceran, dramaturg catalan, dar și regizor, actor, profesor, deținător al mai multor premii. “Creditul” este un text simplist conceput, în două personaje - șeful unei bănci și solicitantul unui credit modest ca valoare. În ciuda titlului, nu spinoasa problemă actuală a acordării de credite de la bănci este baza conflictului, ci … relația de cuplu a bancherului cu soția sa, Laura. Bancherul este amenințat de solicitant că dacă nu i se acordă creditul, îi va seduce soția. De aici, conflictul între cei doi se complică, firește comic, dar destul de fragil sub aspectul credibil al motivării acțiunilor.  Comicul situațiilor este exploatat de regizor prin interpretarea celor doi formidabili actori. Modul în care Răzvan Vasilescu conturează profilul, caracterul bancherului, ne-a amintint de senzaționalul său recital în“ Profu’ ”, cât și de rolurile reușite din filmele noastre. Are știința aplicării prin expresie a notei esențiale de caracter a personajului. La nuanță exprimă autoritatea bancherului, completată admirabil de stările prin care trece în conflictul cu soția sa Laura, personaj prezent doar ca interlocutor tăcut la telefon. RăzvanVasilescu trăiește sincer, dramatic situațiile bancherului, iar rezultatul transmis publicului este de un comic exploziv. Șerban Pavlu, ca și regizorul, alege calea ca solicitantul de credit care apelează la amenințarea cuceririi Laurei, dacă nu va primi cei cinci mii de dolari, să nu fie un don Juan seducător, ci un om simplu, cu o înfățișare modestă. Excelent reușește să prezinte Șerban Pavlu pe acest bărbat inteligent în manifestări care se implică în viața cuplului ca … arbitru. Situațiile și replicile dezvoltate pe parcursul acțiunii, actorul le speculează subtil, sugerând trimiteri și spre actualitatea curentă întâlnită zi de zi.

 

Durata spectacolului: 1h 20 min
Preț bilet 40 si 60 lei ( în funcție de categoria locului)

Biletele se găsesc la Casa Tineretului din B-dul Mihai Eminescu nr. 48,
tel 0231 513948 sau 0231 512184 (program: 10.00 – 12.00 și 16.00 - 18.00, de marți până duminică inclusiv 

 

Joi, 30 Noiembrie 2017 11:47

Concursuri

Scris de

REZULTATE FINALE COSTUMIER

REZULTATE FINALECONCURS COSTUMIER


REZULTATE INTERVIU 27.11.2017

SECRETAR PROBA INTERVIU 27.11.2017

CROITOR PROBA INTERVIU 27.11.2017

COSTUMIER PROBA INTERVIU 27.11.2017


CONTESTATIE CONCURS CROITOR 23.11.2017

CONTESTAȚIE CONCURS CROITOR 23.11.2017


REZULTATE PROBE afișat 22.11.2017 ora 12.00

COSTUMIER - proba scrisă și proba practică 22.11.2017

CROITOR - proba scrisa și proba practică 22.11.2017

SECRETAR P.R. - proba scrisa 22.11.2017


BORDEROU NOTARE COSTUMIER

BORDEROU NOTARE CROITOR

BORDEROU NOTARE SECRETAR



 


 

 






 

 

 


scris practic_actori-page-001

 


 

 003


 


 DOSARE ACTORI_001


 


ACTOR I_A_001

 

 


 

ACTOR DEBUTANT_001



 

 

final sufleor 1409 001



 interviu sufleo

 


 

scris practic sufleor 001 

 

 


sufleor august sept 2016 001


selectie economist 001

 

 


 

27.04. FINAL BUTUMAN 001

 


 

rezultate promovare 001

 


 

economist 001

 

 

economist 002

 


 

interviu b.p001


PROBA SCRISA 001

 


 

promovare actori 2016 001


dosare 001 

 


anunt SUFLEOR 001


anunt REGIZOR SCENA 001

 

 


sufleor 001

 


final1 001 

 


INTERVIU SS 001

 


borderouri notare1 001

 


borderouri notare 001

 


anunt 001

 


 

FINAL 14 08


 interviu 001

 

 


 

tme 001

 

 


 

selectie dosare 001


 

actor 001

 


referent 001

 

 


promovare 001

 

promovare 002

 


 

colaborator impresariat 001

 


 

FINAL 001

 


 

interviu 001

 


 

actor 18.05. scris practic 001

actor 12 001

actor 30 001


 


 

final electrician 27 001


 


 

INTERVIU ELECTRICIAN 24 001

 


 

SCRIS ELECTRICIAN 001

 


 

concurs final


 

interviu paznic 001

 

 

 


 

 

 

Vineri, 13 Iunie 2014 18:05

Cod de etica

Scris de
Duminică, 24 Mai 2009 17:30

Teatrul "Mihai Eminescu" - Botosani

Teatrul Mihai Eminescu BotosaniLa Botoşani prima reprezentaţie în limba strămoşească a avut loc în 1838, când directorul Şcolii Domneşti, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali a început o serie de reprezentaţii. La 27 noiembrie 1838 se juca în al patrulea abonament „Uniforma lui Velincton” comedie într-un act de Otto von Kotzetbue. Afişul a fost scris de mână şi în el se anunţă că „priveliştea” se va sfârşi într-o pantomimă în două acte „Troa Diup” şi începutul va fi punct la  16 jumătate ciasuri evropeneşti. În aceeaşi iarnă trupa lui Nicolini a mai jucat piesa „Ştefan cel Mare” de Gh. Asachi şi „Plumper” sau „Amestecătorul în toate” de I.F. Junger. Sala de spectacole era la Şcoala Domnească, unde încăpeau 40 de scaune. După zece ani, în iarna 1848-1849 mai mulţi boieri şi cucoane din Botoşani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunându-se suma de 1045 lei în folosul săracilor. În stagiunea 1857-1858, s-a înfiinţat o trupă teatrală moldovenească în Botoşani, sub direcţia lui Costachi Bălăceanu şi a pitarului Costachi Vasiliu. La 10 mai 1858, 70 de boieri şi negustori adresează Ministerului de Interne o petiţie prin care cereau „înfiinţarea şi statornicirea unui teatru la Botoşani”.

          Prin 1860 se construieşte prima sală de teatru cunoscută sub denumirea „Teatrul Petrache Cristea”, Botoşanii fiind astfel printre primele oraşe din ţară care aveau o sală de reprezentaţii teatrale după modelul celor din Occident, cu scenă, doua rânduri de loji, parter, orchestră şi celelalte accesorii. Sala văruită în alb, era jumătate de elipsă, cu despărţiturile de la loji din scândură vopsite cu alb, fără capitonaj şi fără scaune, pe care publicul şi le aducea de acasă în seara reprezentaţiei. În mijlocul plafonului atârna un candelabru uriaş, în care erau înfipte vreo două sute de lumânări de parafină, ce trebuia coborât până jos pentru a putea fi aprinse lumânările. Stalurile - un fel de laviţe cu spătar erau rezervate numai bărbaţilor. Pentru orice femeie ar fi fost o lipsă de respect să apară la teatru în stal. Trei lovituri de butuc în duşumeaua scenei anunţau publicul că reprezentaţia va avea să înceapă. Într-o astfel de sală, trupele de teatru străine care treceau prin punctul de frontieră Burdujeni spre Bucureşti şi de acolo spre Constantinopol, se abăteau de cele mai multe ori pentru una sau mai multe reprezentaţii şi la Botoşani, oraş cu un public iubitor de teatru şi mai presus de toate cu o generaţie tânără entuziastă. În fiecare toamnă Botoşanii vedea sosind câte o trupă de actori pentru stagiunea de iarnă! Trupele Pascaly, Alexandrescu, Poenaru, Popescu, etc. În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vlădicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean poetul Mihai Eminescu. El era angajat şi ca scriitor de roluri. Pe scena acestui teatru au apărut şi actori străini: Adelina Patti -, spre exemplu,  celebra stea de la Opera din Paris în 1865.

          Alături de traduceri din germană sau franceză, erau pe atunci în mare „favoare” primele lucrări dramatice din literatura română. Iată ce scrie Veronica Micle despre piesa „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, prezentată de Naţionalul bucureştean în 1885 cu Aristizza Romanescu şi Constantin Nottara: „… în Botoşani entuziasmul şi ovaţiile n-au lipsit”.

 


          După 1885, din cauza deteriorării clădirii, spectacolele trupelor ce veneau de Botoşani se dădeau în „Sala meseriaşilor”. Aici în 1900 însoţită de trupa : „Burgtheater” din Viena, a dat două reprezentanţii cu piesele „Hedda Gabler” şi „Strigoii” de Ibsen, marea tragediană Agatha Bârsescu. În 1901 ia fiinţă o nouă sală, „Teatrul Popovici” după numele proprietarului. Aici au jucat Aglae Pruteanu în „Nora” de Ibsen şi „Dama cu camelii” de Al. Dumas-fiul, Ermette Novelli în „Moartea civilă”, Constantin Tănase în opereta „Husarii la manevră”.
Dar necesitatea unui teatru pe măsura oraşului care la început de secol era al patrulea ca număr al locuitorilor după Bucureşti, Iaşi şi Galaţi, a preocupat mereu pe edilii oraşului. În ianuarie 1912 se constituie „Societatea pe acţiuni-Teatrul Eminescu” având 75 de acţionari şi un capital de 400000 lei. La 23 septembrie acelaşi an, s-a pus piatra fundamentală a construcţiei acestui „templu al artei”, care a fost terminată doi ani mai târziu. Clădirea, după planul arhitectului Grigore Cerchez, în stilul eclectismului de şcoală franceză, se compară prin proporţii şi bogăţie a ornamentaţiei cu Teatrul Naţional din Iaşi. A fost inaugurată oficial în seara zilei de 21 decembrie 1914, cu piesa „Lorica noastră” a Naţionalului bucureştean. De asemenea elevii liceelor din localitate au prezentat un program artistic: coruri, cântece, dansuri populare şi un tablou alegoric pe tema „Sărmanul Dionis”. Pe scena acestui teatru au apărut figuri de seamă ale vieţii artistice şi culturale româneşti. Aici a răsunat ultima oară în oraşul său natal, cu ocazia „Congresului Ligii Culturale” vocea marelui savant Nicolae Iorga, care a ţinut o conferinţă despre „Cum trebuie înţeles Eminescu” în care l-a cam combătut pe Călinescu.
La 8 aprilie 1944, frumoasa clădire a Teatrului „Eminescu” este parţial distrusă de un bombardament, după care este radical transformată între 1956-1958, când se reconstruieşte, astfel încât vechea compoziţie nu mai poate fi identificată.

          În septembrie 1958, se inaugurează noul Teatru „Mihai Eminescu”. Prima stagiune artistică se deschide la 16 octombrie 1958 cu premiera piesei „Mielul turbat” de Aurel Baranga în regia lui Paul Sireteanu şi scenografia lui Constantin Piliuţă. De atunci Teatrul „Mihai Eminescu” a atras atenţia şi consideraţia întregii mişcări teatrale româneşti, aici prezentându-se în premieră absolută operele lui Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu, etc. Aici a văzut lumina rampei opera dramatică a „Luceafărului”, patronul teatrului şi al întregii spiritualităţi româneşti.