Luni, 16 Iunie 2014 03:00

Avarul

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

alt

de Moliere

altRegia artistică    -   Cristian Gheorghe

 Scenografia         -   Mihai Pastramagiu
 Coregrafia          -   Victoria Bucun
 Asistent regie      -   Lidia  Uja
 
Personaje: 
Harpagon       -    Bogdan   Muncaciu
Cléante           -    Sorin  Cimbru
É lise                -    Lidia Uja
Valère             -    Sorin  Ciofu
Mariane          -    Cristina  Ciofu
Anselme          -    Gheorghe  Frunză
Frosine            -    Mirela  Nistor
Simon              -    Petruţ  Butuman
Jacques           -    Valentin  Popa
La  Flèche        -    Ioan  Creţescu
Comisarul       -    Mihai Donţu 
 

Banii:  Alexandra Vicol, Ana Baciu, Sorina Băleanu, Codruţ Andrici, Raul Poamă-Neagră, Theodor Şoptelea, Ioana Nimigean

 

Regia tehnică               Constantin Adam
Sufleur                          Mariana Sârbu
Sunet                             Eugen Ipate
Lumini                           Eugen Vizitiu
Recuzită                        Valentin Macuc
Cabinieră                       Gabriela Mihăescu
Peruchieră                      Daniela Crăiniciuc
Maşinişti                        Doru Bugeac, Constantin Răileanu, Marian Stancu
Şef producţie                  Ioan Cotruţă

 

Putem iubi atunci când suntem dominaţi de sărăcie?

Ne răspunde la această întrebare Cristian Gheorghe, regizorul spectacolului "Avarul"

Propun publicului o lectură inedită, povestind "Avarul" dintr-un punct de vedere diferit chiar de cel al autorului, Moliere.

În spectacolul meu sunt doar personaje negative.
Este vorba despre dezumanizarea la care duce goana disperată pentru "a avea", pentru a păzi ceea ce avem, fiind mereu preocupaţi de a avea cât mai mult, goană care, din nefericire, duce la o rapacizare generală, rapacizare care distruge societatea în întregul ei şi pe fiecare individ în parte, rapacizare care nu îngăduie dezvoltarea sentimentelor pure şi frumoase din om.
Moliere, în textul "Avarul", a pus în evidenţă răutatea unui singur om, răutate provocată de zgârcenie, de avariţie, în vreme ce celelalte personaje sunt bune, minunate, ideale. Acestea iubesc minunat, trăiesc minunat, sunt aproape perfecte.
Ei bine, în spectacolul meu lucrurile sunt aşezate aproape "pe invers". Harpagon este o victimă. Dar prin răutatea sa molipseşte toate personajele din preajmă, făcându-le să fie negative. Nimeni nu mai este pur. De ce această întoarcere surprinzătoare? Pentru că iubirea cuplurilor nu se poate dezvolta tocmai datorită zgârceniei tatălui, datorită privării de libertate. Fără puterea materială alături, pur şi simplu personajele nu pot merge mai departe!
Este un spectacol care mai degrabă pune întrebări asupra unor situaţii, lăsând spectatorilor libertatea de a găsi răspunsuri.
În ce mă priveşte, propun o dezbatere asupra vulnerabilităţii noastre în faţa sărăciei, despre imposibilitatea dezvoltării sentimentelor atunci când ne domină sărăcia.

Citit 3879 ori Ultima modificare Vineri, 24 Februarie 2017 13:45
Mai multe din această categorie: « Buzunarul cu paine Viforul »