D'ale carnavalului

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
 
după I.L. Caragiale

 

 
 D' ale carnavalului"
după I. L. Caragiale

 
Regia artistica – Cristian Gheorghe 
Scenografia – Mihai Pastramagiu 
Costume – Alina Dinca Puscasu 
Miscare scenica – Victoria Bucun 
 
Distributia:
– Gheorghe Frunza – Nae Girimea, frizer si subchirurg 
– Marius Rogojinschi – Iancu Pampon 
– Bogdan Muncaciu – Mache Razachescu, ce-i mai zice si Cracanel 
– Razvan Amitroaei – Un catindat de la perceptie 
– Sorin Ciofu – Iordache, calfa la Girimea 
– Crenola Muncaciu – Ipistatul
– Mirela Nistor – Didina Mazu 
– Cristina Ciofu – Mita Baston 
– Cezar Amitroaei -Un chelner 
– Petrut Butuman, Silvia Raileanu, Narcisa Vornicu, Mihail Dontu, Radu Dragos – Masti, participanti la carnaval 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
„Eu nu cred ca piesele lui Caragiale ar fi numaidecat comedii! Nici unul din personajele sale nu este fericit, nu are o viata linistita! Toate personajele lui Caragiale au probleme. Probleme pe care incearca sa le rezolve fie cu o inteligenta sclipitoare, fie cu mijloace foarte sarace, de-a dreptul primitive. 
 
Tema principala din „D’ale carnavalului” este frica. Personajele cauta sa scape de frica prin orice mijloace, inclusiv printr-o agitatie permanenta. Frica este un sentiment acaparator si distructiv! Actiunea piesei se petrece, cinematografic, in doua spatii, cand in frizerie, cand in bar. Un bar in care va avea loc si un bal al carnavalului, ca sa zic asa,  pentru ca de fapt se traieste intr-un carnaval continuu. 
 
Se porneste de la o poveste banala, domestica, in care doua femei, in ciuda faptului ca aveau deja amanti, se indreapta spre un al treilea intrus. 
 
La randul lor, cei doi barbati devin deosebit de gelosi si incearca sa-l gaseasca pe noul venit, dar aceasta nu pentru a avea cu el o discutie civilizata, lamuritoare, ci pur si simplu pentru a-l omori. Pampon vrea sa-l omoare pe amantul Didinei, iar Mita, inselata de Nae cu amanta lui Pampon, vrea sa-l omoare pe Nae. 
 
Se traieste intr-o lume grotesca, in care toate sunt judecate in termeni extremi, rezolvarile fiind de-a dreptul primitive. In frizerie, costumele personajelor sunt alb-negru pentru ca este o lume care doar aparent este civilizata, in realitate, infatisarea acesteia fiind diametral opusa. 
 
Cand personajele se ascund in spatele mastilor si ale costumelor foarte colorate, acestea de fapt explodeaza intr-o nebunie marunta, nesemnificativa, unde totul se transeaza, fara nuante, intre viata si moarte. 
 
Trimiterile la viata noastra de fiecare zi sunt transparente… peste viata oamenilor domina o frica ancestrala, frica de a nu pierde ceva, frica de a nu gasi ceva, frica fata de cei de langa noi, frica de a face sau de a nu face pasul urmator. 
 
De multe ori frica ne face ne-oameni si ajungem sa facem lucruri ingrozitoare. Alteori frica ne si salveaza  de la gesturi altfel de neconceput! Pana la urma, spectacolul pledeaza pentru a ne spori capacitatea de a da deoparte frica! Altfel spus, viziunea pe care o propun „imbraca” frica intr-un ambalaj colorat. 
 
Personajele se refuleaza in carnaval punand acele costume colorate care le permit sa fie ceea ce, de fapt, ele doresc sa fie cu adevarat! Abia atunci vedem personajele in infatisarea lor reala, cand isi pun costumele nefiresc de colorate!”. 
Citit 69 ori
Mai multe din această categorie: « Cetăţeni de onoare ai poeziei Cu limba de moarte »