HAMLET

de W. Shakespeare

 

Distribuția: HAMLET - Daniel Badale CLAUDIUS - Marius Rogojinschi DUHUL - Daniel Minciună GERTRUDE - Irina Mititelu - Teodora Moraru POLONIUS - Volin Costin LAERT - Florin Aionițoaei OFELIA - Tatiana Zavialova HORAȚIO - Cezar Amitroaei GROPARUL - Mihai Păunescu ACTOR I - Daniel Minciună ACTOR II - Narcisa Vornicu ACTOR III - Dragoș Radu ACTOR IV - Leonard Viziteu PREOTUL - Constantin Adam MARCELUS - Remus Arhip GARDA I - Remus Arhip BERNARDO - Gelu Rîșca GARDA II - Gelu Rîșca GARDA III - Cătălin Paraschiv GARDA IV - Florin Iftode GARDA V - Alin Gheorghiu GARDA VI - Daniel Minciună Regia artistică: Ion Sapdaru Scenografia: Mihai Pastramagiu

Stagiunea 1997-1998

Despre „Hamlet"

Mă gândesc deseori cum ar fi scris piesa Shakespeare astăzi... Probabil că evenimentele nu s-ar fi desfășurat la o curte regală. Probabil că Hamlet n-ar fi fost prinț, mama nu regină și unchiul nu rege. Probabil că Claudius își omora fratele altfel. Într-un accident de mașină sau poate l-ar fi impușcat ca pe J.F.K. Probabil că Ofelia nu murea înecată ci de o supradoză de droguri sau ca Lady Diana, această Ofelie a secolului nostru. Probabil că Hamlet își făcea facultatea la Oxford sau la Sorbona. Probabil că nu ar fi fost trimis în Anglia ci într-o țară din America de Sud sau în Croația. Laert pleca în America sau în Canada. Actorii ar fi venit nu „pe-un măgar călare" ci într-un minibus răblăgit. Și ar fi recitat monologuri din Cehov sau Ionescu. Hamlet l-ar fi citit pe Beckett și nu pe Montaigne. Pe Polonius l-ar fi împușcat iar versurilea dresate Ofeliei ar fi fost suprarealiste. Doamna Gertrude ar fi fost poate o feministă dintre acelea care vizitează cluburi de noapte cu program special. Probabil ca Claudius ar fi fost un ministru sau senator ajuns în vîrf grație ticăloșiei și a conjuncturii politice. Poate Duhul apărea la televizor sau venea sub formă de hologramă. Poate în loc de ,„Yorick", groparul ar fi spus: „Craniul acesta a fost al lui Chaplin sau al lui Toma Caragiu". Poate că Hamlet (care nici Hamlet nu l-ar fi chemat, poate) n-ar fi trimis-o pe Ofelia la mănăstire ci la facultate sau la bordel. Poate că Polonius nu trăgea cu urechea ci punea microfoane,interpreta convorbiri... Poate că, în drum spre Anglia, prințul ar fi întîlnit un șir de tancuri ce se îndreptau spre o misiune de luptă în Irak. Poate că „uciderea lui Gonzago" ar fi fost o piesă absurdă. Poate că în final duelul ar fi fost un soi de răzbunare cu pistoale. Poate... Cert este un singur lucru: Shakespeare ar fi pus în pagini aceleași probleme. Deci, iată ce rămîne valabil și peste 400 de ani: OMUL, VIATA, MOARTEA.

Ion Sapdaru Mai, 1998